Mărturism de la început că sarcina cercetătorului care ar vrea să se informeze el însuşi şi să informeze şi pe alţii, exact şi obiectiv, asupra cultului Bisericilor Vechi Orientale, nu este de loc uşoară. Numeroase greutăţi, obstacole, prejudecăţi adînc înrădăcinate şi vechi păcate ale trecutului trebuie mai întîi înlăturate din cale.

Armenii se numesc ei însăşi: „Hai”, şi se deosebesc la făptură prin trăsături mari, ochii mai totdeauna negri, mari şi scânteitori, părul negru îmbelşugat şi o faţă mai mult palidă şi smadă. Se găsesc, însă mai rari, şi oameni bălani cu ochi albaştri. Ei au statura mijlocie şi trupul chipeş şi bine clădit; foarte rar se găsesc între ei stricaţi de vărsat. Se zice că al­toirea cu vărsat bunde la copii ar fi fost Introdusă în Europa de cătră dânşii.

În 301 d.Hr., când creştinismul a fost adoptat ca religie de stat în Armenia, vechiul calendar existent a fost înlocuit de calendarul Iulian. Iulius Caesar a reformat calendarul roman în 45 d.Hr., având la bază anul solar, constând în 365 de zile şi 6 ore. Aceste 6 ore formează o zi pe timpul a 4 ani, zi ce a fost adăugată lunii februarie odată la 4 ani. Astfel anul bisect are 366 de zile. Mai exact însă, anul solar nu constă în 365 de zile şi 6 ore, ci în 365 de zile, 5 ore, 48 de minute şi 46 de secunde. Astfel diferenţa de 11 minute şi 14 secunde pe an, aduce, odată la 128 de ani, la pierderea unei zile din calendar.

Asemenea celorlalte popoare creştine, la Armeni Paştele este socotit ca una din sărbătorile cele mai însemnate ale anului, pentru că şi la Armeni el simbolizează nu numai sensul creştinismului, — învierea, ci şi primăvara, care este învierea naturei.

În cartea sa asupra religiei populare a Armenilor, Manuk Abeghian a descris amănunţit felul în care ss desfăşoară sărbă­toarea primăverei în oraşul său natal, Astapat (Der armenische Volksglaube, Leipzig, 1899, p. 63 şi urm.). Am arătat în altă parte (Le festin d’immortalite, etude de mytologie comparee indo-europeenne <>) cum ritualul acestei sărbători, miturile pe care le oglindeşte, cuprinde ritualul şi miturile sărbătoarei primăverii indo-europene, a băuturii nemuririi. — Să reamintim trăsăturile principale ale descrierii lui Manuk Abeghian.