În ce priveşte rasa, lucrul nu este atât de simplu cum se pare. Trebuie să spun şi cu acest prilej că nu acord rasei rolul care i se recunoaşte de obiceiu. A fost o teorie greşită, pe care a împărtăşit-o şi un om de geniu ca Eminescu, aceia a rasei pure. Rasă pură nu există nicăieri.

Puţine sunt popoarele despre cari, în opinia oficială, să domine reprezentări atât de neclare şi, din pricina aceasta, atât de multe prejudecăţi, ca despre poporul armean, deşi acesta trăeşte într’un cerc istoric apropiat nouă şi se află, de secole în şir, în strânse legături cu apusul nostru european.

Există oare popoare de rasă pură? Ştiinţa o neagă. Rezultatele cercetărilor sale, Gunther le-a înfăţişat în felul următor: „Poate numai Eschimoşii sunt un popor de rasă pură şi odinioară Tasmanienii, astăzi dispăruţi”. Iar «popoarele occidentale reprezintă un amestec racial>>. Fireşte nu puteau forma o excepţie Armenii, occidentali după origină şi orientali după patria lor istorică.

Grupul, din care sunt descendenţi Armenii de azi, a jucat – sub nume diferite – în istoria Asiei, un rol considerabil. După vechile lor genealogii, care, din spusele tuturor specialiştilor, au un caracter oarecum aventurier, Armenii ar fi locuit multă vreme în Babilonia, înainte de a fi stabiliţi în regiunea Araratului.