GÂNDURILE UNUI PREOT AL BISERICII ROMÂNE UNITE CU ROMA – GRECO-CATOLICE DIN VICARIATUL DE BUCUREȘTI LA COMEMORAREA VICTIMELOR MASACRULUI

CONTRA ARMENILOR ( METZ YEGHERN) ADRESAT FRAȚILOR CREȘTINI DIN BISERICA APOSTOLICĂ ARMEANĂ

 

 

Ca și în alte momente, suntem sufletește alături de frații creștini armeni din București, dar și din întreaga Românie ori de peste tot locul, la acest 24 aprilie, când armenii din lumea întreagă îi comemorează pe aceia din neamul lor care au primit cununa mucenicească a martiriului. Și cum am fi putut fi altfel dacă nu împreună, cum spune psalmistul, alături de frații noștri care-l mărturisesc pe Hristos cel mort și înviat. Dacă întotdeauna participăm cu entuziasm la momente de mare bucurie, în egală măsură, ne simțim obligați în conștiință să fim la fel de aproape în momentele de aducere aminte a celor care ne-au lăsat ca idealuri mântuirea sufletului și propășirea seminției din care ne tragem seva.

De frații creștini armeni însă, suntem legați și prin simbolul jertfei, care vine de la binecuvântata Jertfă a Mântuitorului pe Cruce, de suferința care ne-a însoțit de-a lungul istoriei. După cum se știe, poporul armean, în integralitatea lui, a experimentat, printr-o traumatizantă experiență istorică, vorbele lui Tertulian: sângele martirilor, sămânța creștinilor. Tot așa și noi, românii uniți cu Roma, greco-catolici, ne-am pierdut în dureroasele momente din toamna anului 1948 tot ceea ce ne aduseseră două sute cincizeci de ani de istorie puși în slujba neamului românesc, inclusiv viața în legalitate a Bisericii Blajului. Moartea în condiții de detenție a episcopilor, preoților și credincioșilor noștri a făcut ca tributul sacrificiului suprem să fi fost plătit integral, în cei aproape cincizeci de ani de dictatură comunistă, numai de Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică. De aceea, acest tribut ne onorează, dar ne și obligă să fim alături de toți acei frați creștini prigoniți în toate timpurile și în toate locurile, pentru credința pe care o mărturisesc și neamul căruia îi sunt atașați sau îi aparțin.

Fie ca Bunul Dumnezeu să dăruiască odihna cea veșnică acelora care s-au mutat dintre noi în circumstanțele istorice încărcate de tragedie atât de cunoscute, dar poate mai puțin meditate de noi, urmașii lor. Pe de altă parte nouă, celor rămași, precum și fraților creștini armeni mai ales la acest dureros popas comemorativ, să ne dăruiască puterea de a descoperi în semnificația jertfei antecesorilor sensul vieții noastre de mâine.

„Hristos a înviat! – Adevărat a înviat!“

București, Sfintele Paști – 24 aprilie 2011.

Pr. dr. Valeriu Median

 

 

Nume

Email

Mesaj

Cod