„Vartavar”-ul este o datină care se respectă şi azi, - în multe locuri cu tot ceremonialul arhaic, - în ziua „Schimbării la Faţă”. E un cuvânt străin, cu toată aparenţa sa armenească. În limba sanscrită, „vartavar” însemnează „a stropi cu apă”. Într’adevăr la poporul armean, în locul lui de baştină, era obiceiul ca în ziua Vartavarului să se stropească unii pe alţii cu apă. După ce eşiau dela biserică, când tinerii şi tinerele se adunau subt umbra pomilor sau în piaţa satelor, deodată unul sau altul pe furiş stropia cu apă de flori pe prietenii lui, — câteodată cu mătura, câteodată cu ramuri verzi şi lungi după ce erau muiate în apă. Acest obiceiu de a se uda unul pe altul nu este numai o simplă distracţie, ci şi o datină care denotă urmele unei vechi perioade păgâne. Într’adevăr Vartavar-ul este o sărbătoare ce datează dina­inte de Christos şi face parte din sărbătorile agriculturii şi a păstoritului. Vartavarul este o zi a florilor şi a apei, când poporul agricol armean, în dogoarea verii, trăeşte cu un singur gând, — apă pentru semănăturile înflorite. În zilele acestea ale anului, pericolul secetei ameninţă satele armeneşti. Poporul e nevoit să facă apel la magie, — să aducă cu voinţa zeilor ploae peste lanurile lor.

În acest scop a creiat diferite obiceiuri, cari au rămas şi până astăzi. Numele acestor festivităţi diferă dela sat la sat, — astfel se cunosc: huşgurig, hurţ gululu, norin, cici-mama. Un grup de băeţi iau o mătură mare, o îmbracă ca o fată, cu mâneci, pălărie, păr şi rochie.— în sfârşit o păpuşe-fată (huşgurig). După aceea iau de mână această păpuşe-fată şi o plimbă prin uliţele satului, oprindu-se în faţa fiecărei case şi cântând.

Ai casei, aruncă din fereastră cu apă peste păpuşă şi adesea şi peste însoţitorii ei. După aceea le dau unt şi ouă. În alte sate, o fată sau o bătrână se desbracă de tot şi se îmbracă cu o cămaşe albă şi lungă, îşi pune pe cap o sită, iar peste sită o pânză care atârnă în aşa fel încât să-i acopere toată statura. Astfel se numeşte cici-mama care se traduce cu „mama udă”. Câteodată 1i se dă în mână şi o cruce, însă ceeace e mai important, este ca cici-mama să fie o fată nevinovată, pentruca să i se dea as­cultare rugii şi să plouă. Adesea se alege o fată oarbă, având convingerea că oarba este nevinovată, că ea n’are ideia păcatului.

„Huşgurig” sau ,,cici-mama” au loc în anotimpuri secetoase, însă obiceiul stropitului cu apă de fiori are loc numai în ziua de Vartavar. Ambele obiceiuri au acelaş înţeles şi simbolizează aceeaşi idee, — apă pentru semănăturile înmugurite, înflorite şi roditoare.