I. Covoarele vechi

În jurul anului 1880 au ajuns în Europa, o mulţime de covoare vechi orientale, asupra originii cărora plana oarecare îndoială. În acea epocă, ele se încadrau sub denumirea de „Covoare-Kuba”, în grupa „Covoarelor caucaziene”.

De asemenea în ultimii 10 — 15 ani s’a reluat discuţia acestor vechi covoare-orientale, origina cărora, chiar pentru un bun cunoscător în materie, constituia o enigmă. Chiar dacă o cercetare amănunţită asupra unui astfel de covor, conchidea de exemplu ca ţara de origină Persia, totuşi materialul şi fabricaţia era de aşa natură încât trăda Caucazul ca ţară de origină. Covoarele acestea deci nu se puteau încadra în rândul aşa numitelor covoare orientale.

Deabia în ultimii ani s’a ajuns la convingerea, că aceste bucăţi cu anumite asemănări, nu erau altceva decât o parte din grupa covoarelor armeneşti.

Cauza, pentru care cunoştinţele noastre asupra acestei grupe de covoare erau aşa de reduse îşi avea explicaţia în faptul că Armenia a fost deseori cotropită şi distrusă de sălbatici Kurzi, aşa că toate lucrurile ce nu le întrebuinţau sau nu le puteau lua cu ei erau nimicite, şi deaceea a rămas numai o mică parte din vechile covoare armeneşti.

În cercurile cunoscătorilor s’a încins o discuţie contradictorie mai ales asupra unor covoare vechi care se cunosc sub grupa „Covoare-dragon armeneşti”.

Cercetând aşa numitele covoare-armeneşti apar ornamentaţii rectilinii, unghiulare şi forme geometrice; nu întâlnim însă ornamentaţii rotunjite sau conturate. De obicei modelul covoa relor armeneşti-dragon este cu totul specific şi nu are nici o asemănare cu alte grupe de covoare orientale. Aceasta este de altfel cauza relativă a discuţilor dintre cunoscători în materie. Cercetătorii bazându-se pe desemnurile în formă de animale din fiecare ornamentaţie ce se întâlneşte la covoare în mijlocul unui câmp încadrat de chenar, socoteau această ornamentaţie ca dragon mongolic, susţinând că sunt covoare de origină mongolă şi fixau data apariţiei între anii 1250—1350. În sprijinul acestor păreri este următorul argument ca Mongolii, cari ajunseră în Asia sub comandantul lor Hulagu, nepotul faimosului cuceritor Cinghis-han, au cucerit Armenia şi-au stăpânit-o sub dinastia II Khan (1256 — 1349). În acest timp ar fi ajuns un val de elemente mongole care au început să aibă căutare în arta Asiei Mici.

Părerea altor cercetători este că, în Asia Minoră era obişnuit de secole ca să se lucreze ţesăturile numai în aşa fel, ca prin cercuri în formă de chenare aşezate unul într’altul, să se poată reprezenta în mijlocul lor imaginea unui animal, pom sau unui fruct. La covoarele armeneşti împletiturile chenarului nu formează cercuri; în schimb câmpurile romboidale sunt considerate ca elementele arhaice ale câmpurilor circulare de mai târziu. Toţi aceia care au această părere consideră apariţia acestor covoare în jurul anului 1250 d. Chr.

Un învăţat se întreabă, dacă covoarele-dragon armeneşti nu sunt oare produsul unei desvoltate arte populare autochtone. La această părere s’a oprit majoritatea cercetătorilor, fiindcă ea prezintă cele mai mari probabilităţi. Cum am remarcat, Armenia era renumită în vechime datorită frumoaselor sale ţesături. Desigur că în acelaş timp, după cum şi în întregul Orient, s’au lucrat covoare încă din timpuri străvechi. Armenia fiind locul multor răsboaie, din cauza cărora ţara n’avea linişte, n’a putut arta să ajungă la o prea mare înflorire. Nici un popor din Asia Mică nu era aşa de împrăştiat ca cel armean.

Armenii cari se înapoiau în patrie venind din afară aduceau cu ei elemente de artă autohtone, după cum pribegii armeni duceau în străinătate elemente de artă băştinaşă. Deaici urmarea că ţesătorii stabiliţi în Armenia contopeau în ţesăturile lor elemente de ornamentaţie caucaziană, persiană sau asiatică. Aceste elemente le redădeau însă într’o formă care corespundea gustului local.

Din acei timp Armenii cari întreţineau relaţiuni strânse cu <!--[if gte vml 1]> <![endif]--><!--[if !vml]--><!--[endif]-->popoarele din Asia Minoră, luau caracteristicele modelelor de covoare din Asia Mică şi le introduceau în ale lor; de unde rezultă, că toate ornamentele erau constituite din linii drepte şi forme geometrice unghiulare, şi chiar acelea ale căror modele naturale trebuiau să fie rotunjite. Desvoltarea acestor reproducţiuni de ornamente rectangulare şi forme geometrice unghiulare era aşa că Armenilor le plăcea să reproducă ornamentele singure în covoarele lor mărit dimensionate. Aşa dar probabil că au fost ornamentaţii armeneşti, acele modele de decoraţiune rectangulare şi unghiulare care au fost transportate în Persia de N. W., căci numai aşa se lămureşte faptul că, covoarele din N. W. Persiei, deci în regiunea de graniţă cu Armenia scot la iveală un desemn strict geometric, pe când, în genere arta decorativă persană, în contrast cu cea din Asia Minoră, apare sub formă de ornamentaţie cu un stil rotunjit.

Dacă priveşti ornamente sub formă de frunză «palmette» care şi astăzi le întâlnim de exemplu la aşa numitele covoare persiene „Joraghan-Luxus” şi dacă le compari cu cele armeneşte, vei putea constata o asemănare. Chiar dacă în Armenia, arta naţională independentă, n’a putut ajunge până la cea mai mare înflorire, totuşi erau locuri unde arta locală a fiinţat. Aceste locuri de artă au fost marile şi renumitele cetăţi cari au existat în vechime şi cari în parte mai dăinuesc şi astăzi.

II. Covoarele „dragon”

Data apariţiei acestor grupe de covoare este, după un distins cunoscător în materie, anul 1250. După el aceste covoare ar fi cele mai vechi din câte ne-au parvenit până în zilele noastre. Numele de covoare-dragon l’au căpătat din cauza unui ornament asemănător unui animal sau unui dragon ce se găseşte în mijlocul unui spaţiu rombic închis în formă de legătură depe supra­faţa interioară a covorului. Aceste sau alte ornamente foarte asemănătoare reprezintă figuri fantastice de animale aşezate în formă de blazon, cari din cauza executării lor perfect geometrice sunt cu greu de recunoscut ca atare. Majoritatea sunt numai dragoni, sau aceştia în luptă cu Phoenix.

Pentrucă aceste figuri puteau fi privite ca animale de pe blazonul mongol, unii învăţaţi au socotit aceste covoare ca fiind lucru chinezesc sau mongol. Această părere este contestată de alţi cercetători cari susţin că aceste ornamente caracteristice în formă de animale nu trebuesc socotite în mod arbitrar ca fiind figuri de animale de blazon mongol şi că la alte covoare numite dragon acest ornament caracteristic înfăţişează şi alte figuri asemănătoare celor de câini având capul întors înapoi. Adesea sunt şi animale cornute sau asemănătoare, cari sar, şi al căror cap este înlocuit cu o palmetă; deci numai fiinţe cari n’au nici un fel de legătură directă cu arta chineză şi trebuesc privite mai mult ca elemente de artă ale Asiei Minore. Toate covoarele dragon armeneşti ce ne-au parvenit, în foarte puţine exemplare, au o suprafaţă interioară străbătută de chenare late şi împărţită în forme rombice. Bordurile acestor covoare, de dimensiunea 1,80×3,50 m. sau 2,40×4,80 m. sunt izbitor de înguste sau desenul lor este luat în mod arbitrar de pe modelele de ornamente caucaziene.

Aceste covoare sunt executate dintr’o lână destul de trainică şi fără luciu, mai mult din lână de oaie. La pipăit este destul de subţire şi aspru. În regulă generală fondul acestor covoare este de coloare albastră închisă sau roşie, mai rar albă. Alte culori întâlnim: galben, roz, negru şi un roşu-maron până la violet, aşa numitul roşu-kirmiz sau violet-Kirmiz, care este, fără îndoială, o culoare caracteristică vechilor covoare armeneşti; verdele se întâlneşte mai rar.

III. Covoarele „palmette”

Caracteristica acestui grup de covoare armeneşti consta în aceea că suprafaţa lor interioară cuprinde numai palmete sau ornamente în formă de palmete de dimensiuni mari, legate între ele aşa de fin că de abea se pot observa. O altă caracteristică este că au borduri foarte subţiri executate în stil caucazian. Culoarea şi calitatea sunt asemănătoare celor ale covoarelor-dragon. Şi în ceeace priveşte vechimea şi provenienţa acestor covoare este valabilă ceeace s’a spus în capitolul despre vechile covoare armeneşti, numai că data apariţiei covoarelor-palmette trebue căutată între anii 1500 şi 1600. Mărimea acestor covoare este aproximativ 1,70X3,50 m. până la 2,50X5 m.

IV. Covoarele „pomi”

Acest grup de covoare îşi poartă numele de pe urma desenurilor caracteristic arhaice de pomi cari cuprind medalii ciudat formate. Bordurile acestor covoare sunt mai late decât cele ale covoarelor-dragon şi palmette, iar desenurile se aseamănă mai mult cu ale covoarelor de lux arhaice nordvest-persane.

V. Covoarele „păsări”

Caracteristica acestui grup de covoare este că ornamentul de pe ele îţi aminteşte de perechi de păsări îndreptate în direcţii opuse, din care cauză i s’a dat numele de „covoare-păsări”. Aceste covoare apar între anii 1520 şi 1620. Covoarele au mereu un fond de culoare albă, mai rar unul galben deschis.

VI. Covoarele „bestarde”

Armenii au pus în aplicaţie, în produsele lor de artă, şi ornamentaţii caucaziene, persiene şi din Asia Mică, acestea însă mărit dimensionate.

Un astfel de covor se poate situa foarte bine în grupa cu origină orientală; dar se poate ca, respectivul covor, care cuprinde caracteristice ale multor ţări, să nu se poată grupa cu siguranţă în nici-o grupă specială de covoare orientale.

Aceste covoare se situiază în grupa covoarelor armeneşti-bestarde. Împletitura acestor covoare are de regulă asemănări cu cele din Asia Mică, după model şi culoare însă se pot grupa în sub grupele: armeno-caucaziene, armeno-persiene şi în armeno-asiatice. În special reese că toate covoarele-bestarde armeneşti au o vechime mijlocie de vre’o 100 ani, şi în regulă generală se poate preciza data de apariţie începând din anul 1720 până la 1830. Numai puţine bucăţi datează din 1600 — 1700. Mărimea acestor covoare este aproximativ 1,30X2,20 m., 1,70X2,40, sau 2,30X4,50 m. şi deasemeni apar şi multe altele mai mari, uneori de formă pătrat.

Julius Orendi