Seara, în viile oraşului, tineretul ne arată dansurile Sasunienilor, care prin frumuseţea şi originalitatea lor, sunt lucruri excepţionale.

Ele nu te uimesc prin felurimea şi meşteşugul mişcărilor lor, şi nici nu ţintesc la aceasta. În ele există alt­ceva, mai semnificativ şi mai profund. Păşesc pe scenă doi cântăreţi în haine naţionale sclipitoare, o tobă mare şi un oboi cu glas strident, iar după ei vine o trupă strălucitoare, senină şi multicoloră, douăzeci de flăcăi. Ei trec umăr la umăr, cu mânile încleştate pe la spate, alcătuind un sin­gur corp, ce se mişcă cu un avânt rit­mic uimitor. Corpul acela şerpuitor descrie cercuri, se desface în spirală, se frământă, devine o linie dreaptă, apoi formează diferite linii frânte. Rit­mul ideal, uşurinţa şi unduitoarea al­cătuire a figurilor, întăresc şi mai mult iluzia fermecătoare a unităţii între­gului.

E greu să zăreşti vreun dansator răzleţ; vezi numai cum în faţa ta se leagănă un şir de chipuri frumoase, vezi zâmbetele lor, licărul ochilor lor; ţi se pare că acum au crescut la nu­măr, acum s’au împuţinat. Trăsăturile individuale ale fiecăruia se mistuie într’unul, nu se mai pot zări, şi ţi se pare necontenit că-ţi zâmbeşte, îţi vor­beşte un chip, chipul unei fiinţe fan­tastice, a cărei viaţă lăuntrică e nes­pus de bogată. Sunetul ascuţit al oboiului produce înviorare, dar nu-ţi străpunge urechea.

Viguros, dar înăbuşit sună toba şi în dosul acestei muzici, îţi apare o altă muzică, muzica mişcărilor minu­nat de frumoase ale mlădioaselor tru­puri omeneşti, jocul lor liber, în valu­rile hainelor lor multicolore.

Din când în când, avântul trupu­lui acestuia pluricefal, degenerând, se preschimbă într’o vijelie aurie şi de toate culorile curcubeului, şi atunci eu mă aşteptam ca lanţul dansatorilor să se desfacă în verigi, dar chiar şi în vârtejul acela ameţitor ei păstrau uniforma unduire a gesturilor, întărind şi adâncind impresia puterii şi a uni­tăţii. Eu n’am văzut niciodată şi nici nu-mi pot imagina, ca în activitatea colectivă a multora, să existe o atare uniformitate şi înlănţuire.

Negreşit, că în dansul acesta, desi­gur foarte vechiu, stă ascuns ceva sim­bolic; dar mie nu mi-a fost dat să aflu ce, — oare dansul religios al preo­ţilor, ori acel al războinicilor».

Maxim Gorki