KOMITAS VARDAPET(vartaped-călugăr)

 

S-a născut în anul 1869 şi a decedat în data de 22 octombrie 1935 la Paris (Franţa). A aparţinut de Biserica Apostolică Armeană. Este cunoscut şi sub numele de Soghomon Gevorki Soghomonian. A efectuat studii la Seminarul de la Echimiadzin şi la Universitatea „Kaiser Friedrich Wilhelm”. A fost hirotonisit în anul 1893, devenind Vardapet (preot).

Soghomon Gevorki Soghomonian (Komitas Vardapet) (în transliteraţia armenească occidentală, numele său este redat sub forma Gomidas Vartabed) s-a născut la data de 26 septembrie sau 8 octombrie 1869 în Kutahya (Imperiul Otoman) şi a încetat din viaţă la data de 22 octombrie 1935, la Paris (Franţa).

A fost un preot armean, fiind înzestrat şi cu alte îndeletniciri: compozitor, dirijor coral, cîntăreţ, etnolog muzical, pedagog muzical şi muzicolog. Mulţi îl consideră drept întemeietorul muzicii clasice armene.

Komitas şi-a pierdut minţile după ce a fost martorul atrocităţilor comise în timpul Genocidului din 1915, numărîndu-se şi el printre martirii armeni ai Genocidului.

 

Biografie

 

Soghomon Gevorki Soghomonian s-a născut într-o familie ai cărei membrii erau puternic implicaţi în mişcarea muzicală, vorbind monolingual în limba turcă.

Mama lui a decedat pe cînd el avea doar 1 an, iar 10 ani mai tîrziu chiar şi tatăl său a încetat din viaţă. Bunica este cea care s-a îngrijit de creşterea lui până în anul 1881, când un prelat al diocezei armene locale a mers la Echmiadzin pentru a deveni episcop. Catolicosul Gevork IV i-a cerut să aducă un copil orfan, care să fie educat la Seminarul de la Echmiadzin. Dintr-o pleiadă de 20 de candidaţi, Soghomon a fost ales, intrînd la Seminar (unde l-a impresionat pe catolicos cu talentul său de a cînta) şi terminîndu-şi stadiul în anul 1893, cînd a devenit călugăr. Potrivit tradiţiei bisericeşti, preoţii nou numiţi capătă nume noi, iar Soghomon a fost rebotezat Komitas (după numele unui catolicos armean din sec. VII, care a fost şi un scriitor de imnuri).

Doi ani mai tîrziu, Komitas a devenit preot, obţinînd titlul de Vardapet (sau Vartabed), ceea ce înseamnă preot sau bursier bisericesc.

Komitas a pus bazele şi a condus corul mănăstirii pînă în anul 1896, cînd a plecat la Berlin, înscriindu-se la Universitatea „Kaiser Friedrich Wilhelm”. Acolo a studiat muzica la conservatorul privat al prof. Richard Schmidt. În 1899 a obţinut titlul de doctor în muzicologie şi s-a înapoiat la Echmiadzin, unde s-a ocupat de dirijarea unui cor bărbătesc polifonic.

A străbătut ţara în lung şi în lat, ascultînd şi reţinînd detalii despre cîntecele folclorice armeneşti, precum şi despre dansurile interpretate în diferite sate. În acest mod a adunat şi a publicat aproape 3000 de cîntece, multe dintre ele fiind adaptate pentru interpretare corală.

Opera sa cea mai importantă o constituie Badarak (Sfînta Liturghie), intonată chiar şi în ziua de azi. Este considerat drept cel mai binecunoscut aranjament muzical al liturghiei sau al slujbei Bisericii Armene, Komitas începînd compoziţia sa în anul 1892, dar nereuşind să definitiveze lucrarea datorită izbucnirii Primului Război Mondial. Ca bază pentru lucrarea sa, Komitas s-a inspirat din psalmodierile interpretate de prelaţii mai în vîrstă, pe care le-a actualizat îmbogăţindu-le cu elemente muzicale tipic armeneşti („curăţate” de influenţe străine) din colecţia sa de elemente, adunate de-a lungul vremii.

Astăzi, cea mai cunoscută variantă a Badarak este cea preferată de Komitas pentru un cor bărbătesc pe 3 voci. Trebuie să se înţeleagă că Badarak compus de Komitas nu era o compoziţie originală de sine stătătoare, ci mai degrabă un aranjament al melodiilor preexistente, care erau interpretate de preoţii armeni în timpul slujbei. Fără îndoială, cuvintele nu sunt originale, ci reprezintă textul slujbei armeneşti, care a fost întrebuinţat secole la rînd. În mod tradiţional, muzica Bisericii Armene era monofonică, dar Makar Yekmilian, Komitas şi alţi muzicieni-compozitori din secolele XIX şi XX s-au ocupat de alcătuirea unor aranjamente polifonice pentru versiunile muzicale ale cîntecelor deja existente. Unii compozitori (dar nu Komitas, şi nici Yekmalian) au creat aranjamente muzicale complet noi pentru întreaga Liturghie.

Komitas a fost primul non-european primit în cadrul Societăţii Muzicale Internaţionale (el fiind co-fondatorul acesteia). A predat multe lecţii şi a dat reprezentaţii artistice pretutindeni în Europa, Turcia şi Egipt, astfel făcînd cunoscută muzica armenească, prea puţin promovată îb lume, la vremea aceea.

Începînd cu anul 1910, Komitas a trăit şi a lucrat la Istanbul. Acolo a pus bazele unui cor alcătuit din 300 de persoane, numit Gusan.

La 24 aprilie 1915, ziua cînd a început genocidul armenesc, Komitas a fost arestat, iar a doua zi a fost îmbarcat într-un tren, împreună cu alţi 180 de notabili armeni, cu destinaţia Çankr, în partea de Nord a Anatoliei Centrale, la o distanţă de cca. 500 m.

Bunul său prieten, poetul turc naţionalist Mehmet Emin Yurdakul, scriitoarea Halide Edip şi ambasadorul SUA Henry Morgenthau au intervenit pe lîngă guvern şi pe baza unor ordine speciale emise de Talaat Paşa, Komitas a fost eliberat şi trimis înapoi în capitală, împreună cu alţi 8 armeni care fuseseră şi ei deportaţi. Sursele armeneşti contrazic zvonurile prin care se suţine că Vartaped ar fi suferit de schizofrenie sau o boală venerică, arătînd că Vartaped Komitas nu şi-a revenit niciodată complet după această perioadă de încarcerare (15 zile).

În toamna anului 1916 a fost dus într-un spital militar turc, iar în 1919 a fost mutat la Paris, unde a decedat în anul 1935, pe cînd se afla internat la spitalul psihiatric Villejuif. Anul următor, cenuşa lui Vartaped Komitas a fost dusă la Erevan şi înmormîntată în Pantheon.

 

 

 

 

 

Moştenirea

 

În anul 2003, la Paris (Franţa) a fost ridicat un monument în memoria lui Komitas şi a victimelor Genocidului armenesc din 1915. Monumentul se află amplasat în Jardin d’Erevan („Grădina Erevanului”) în arondismentul 8, cu sprijinul municipalităţii.

O altă statuie a lui Komitas există în parcul aflat chiar vis-à-vis de Conservatorul Muzical de Stat din Erevan (Armenia).

În 1950, manuscrisele lui Komitas au fost transferate de la Paris la Erevan.

Badarak a văzut lumina tiparului pentru prima oară la Paris, în anul 1933 şi a fost imprimată pe suport digital în anul 1988 (la Erevan).

Prin munca de colectare şi de tipărire a cîntecelor populare, Komitas a salvat patrimoniul cultural al Armeniei Occidentale care – în caz contrar – ar fi dispărut, ca urmare a Genocidului comis asupra poporului armean. Lucrările sale au fost publicate în Republica Armenia într-o ediţie foarte documentată, aparţinînd autorului Robert Ataian. Ulterior, alte 9 cîntece (inspirate din poeziile germane) scrise de Komitas în timpul şederii sale la Berlin au fost descoperite în arhivele din Erevan şi au fost interpretate de către soprana Hasmik Papian.

Conservatorul Muzical de Stat din Erevan poartă şi el numele lui Komitas, acolo existînd un cvartet de coarde „Komitas”, renumit în lumea întreagă.

La 6 iulie 2008, cu ocazia aniversării a 400 de ani de la întemeierea oraşului Quebec, a fost dezvelit un bust de bronz al lui Komitas în preajma Asambleului Naţional din Quebec (legislatura provincială, str. Auteuil), în semn de recunoştinţă pentru aportul pe care l-a adus muzicii în general şi muzicii liturgice şi populare în special.

La 15 septembrie 2008 a apărut CD-ul „Firstling inspirat de Gomidas”, melodia „Yerakhayrik” fiind interpretată de către Kevork Hadjian. CD-ul este o compilaţie a 18 cîntece scrise de Gomidas, incluzînd de asemenea şi o melodie ce nu îi aparţine. CD-ul se află spre vînzare în Armenia.

În septembrie 2008, CD-ul intitulat „Cîntecele lui Gomidas” interpretate de Isabel Bayrakdarian cu acompaniamentul Orchestrei de cameră a Filarmonicii din Armenia şi al pianistului Serouj Kradjian a fost editat la casa de discuri Nonesuch. Acest CD este nominalizat pentru Premiul Grammy la categoria „Cea mai bună înregistrare vocală”. În luna octombrie a aceluiaşi an, doamna Bayakdarian a întreprins un vast turneu, interpretînd muzica lui Komitas în concerte susţinute la Toronto, San Francisco, Regiunea Orange, Los Angeles, Vancouver, Boston şi la Carnegie Hall din New York. A fost acompaniată de Orchestra de cameră Manitoba (dirijată de Anne Manson) şi de pianistul Serouj Kradjian. „Turneul comemorării” a fost dedicat victimelor tuturor genocidelor din lume, fiind sponsorizat de către Institutul Internaţional pentru Genocid şi Studiul Drepturilor Omului (divizie a Institutului Zorian).

De asemenea, Bulevardul Komitas din Erevan este o arteră rutieră foarte cunoscută din cartierul Arabkir, purtînd numele lui Vartabed Komitas.

Trebuie amintit faptul că atunci cînd a revenit la el acasă, după ce a fost eliberat, Komitas a găsit o mare parte din colecţia sa de cîntece complet distrusă, cealaltă parte fiind răvăşită.

Statui ale lui Komitas au fost înălţate în Detroit ( statul Michigan, SUA), Echmiadzin (Armenia), Paris (Franţa), Erevan (Armenia).

Potrivit altor date preluate de pe Internet, Soghomon a devenit apegha (călugăr al Bisericii Armene) în anul 1896. A devenit vartabed cîţiva ani mai tîrziu, cînd potrivit tradiţiei Bisericii Armene, a fost rebotezat cu numele de Komitas (sau Gomidas). Komitas a învăţat multă muzică de la preoţi, continuînd studiul muzicii cu faimosul compozitor Kara-Mourza, care l-a introdus pe Komitas în cunoaşterea deopotrivă a muzicii antice, dar şi a celei bisericeşti. Vartabed Komitas a revenit la Echmiadzin în calitate de dirijor coral şi instructor de muzică în cadrul Seminarului. Komitas a scris peste 3000 de cîntece în limbile armeană, arabă, kurdă şi persană, contribuind semnificativ la alcătuirea Badarak moderne. Contribuţia sa majoră a constituit-o redescoperirea muzicii folclorice armeneşti. A alocat ani întregi acestei munci titanice, călătorind prin provincii şi vizitînd multe sate, ascultînd cîntece şi urmărind dansuri despre care lua notiţe pentru a efectua analize ulterioare asupra lor. Munca pe care a depus-o în aranjarea şi alăturarea cîntecelor folclorice pe care le-a cules de-a lungul anilor, au devenit (cu timpul) melodii corale foarte frumoase, făcînd astfel cunoscută existenţa adevăratei muzici aremeneşti pretutindeni în lume. Pe lîngă muzica folclorică, Komitas s-a ocupat şi de aranjamentul muzical complet al Sfintei Liturghii (Badarak) al Bisericii Armeneşti pentru interpretare vocală masculină. Pe cînd era membru al Societăţii Internaţionale de Muzică, Vartabed Komitas a susţinut concerte la Paris, Geneva, Berna, Constantinopol, Veneţia şi Alexandria. În 1915, Komitas a fost arestat, împreună cu alţi reprezentanţi de seamă ai intelectalităţii armene, dar a fost curînd eliberat, graţie intervenţiilor pe lîngă guvernul turc ale ambasadorului SUA Henry Morgenthau şi poetului turc Mehmet Emin Yurdakul, care admira foarte mult muca depusă de Komitas. După 24 aprilie 1915, cînd au avut loc masacrele împotriva armenilor, comise de către turci, Komitas a fost copleşit de durere fizică şi mentală, fără a-şi mai reveni vreodată complet din această stare. În următorii 20 de ani, Komitas a trăit precum un om pe jumătate mort, dar care încă mai putea sta în picioare. În 1950, manuscrisele sale au fost transferate de la Paris la Erevan, unde au fost studiate şi apoi publicate.

 

„Komitas Vartabed este considerat drept una dintre figurile nemuritoare ale Bisericii Armene, trăind de-a pururea în cugetele şi inimile armenilor”.

 

 

Nume

Email

Mesaj

Cod